Ce este mobbing-ul?
Mobbing-ul, cunoscut și ca bullying de grup, reprezintă hărțuirea psihologică la locul de muncă din partea mai multor colegi. Impactul pe care îl are mobbing-ul asupra angajatului, precum și asupra afacerii în sine, poate fi grav. În urma acestui abuz psihologic, persoana agresată se poate confrunta cu stres, anxietate, depresie, atacuri de panică, lipsa concentrării la locul de muncă. Managerii ar trebui să fie conștienți de semnele de hărțuire și să ia măsuri pentru a promova un mediu de lucru sănătos. Scopul acestui articol este de a explica fenomenul de mobbing și cum îl putem recunoaște, dar mai ales ce atitudine trebuie să abordăm atunci când îl întâlnim.
Conflictul la locul de muncă nu este ceva nou. Uneori, o dispută în contradictoriu dintre membrii unei echipe poate fi benefică. Însă, nu din acest punct de vedere abordăm acest subiect. Conflictul poate lua o întorsătură nefavorabilă în orice moment, mai ales dacă agresorul intimidează, umilește sau hățuiește ținta. Bullying-ul sau mobbing-ul sunt principalele preocupări ale domeniului resurselor umane. Aceste fenomene sunt tot mai des întâlnite în mediul de lucru determinând angajații să își dea demisia.
În alte țări există numeroase studii și eșantioane care pot demonstra amploarea subiectului. În România, nu putem spune că este un subiect prea dezbătut, deoarece mulți care se confruntă cu acest fenomen sunt reticenți în a discuta deschis. Alteori, nu conștientizează acest abuz sau nu sunt familiarizați cu el. 46% din 310 angajați români cu vârstele cuprinse 18 și 65 de ani, au fost martorii unui act de umilință la locul de muncă.
Cum ne dăm seama dacă suntem hărțuiți la locul de muncă?
Fenomenul este extrem de complex și poate lua numeroase forme: abuz psihic și emoțional, violență fizică sau morală, amenințare, discriminare sau difuzarea informațiilor neadevărate (zvonuri). Adesea acestea sunt facilitate de un mediu de lucru defectuos, de un management necorespunzător, în care adesea șefii sau managerii sunt ignoranți.
Mobbing-ul se manifestă prin diverse comportamente:
- Intimidarea prin limbaj sau nerespectarea dreptului la opinie – agresorul încearcă să intimideze victima printr-un flux verbal, fără a-i lăsa victimei dreptul la replică.
- Discreditarea aptitudinilor sau desconsiderarea în fața celorlalți – agresorul adoptă o atitudine de superioritate și încearcă să atace prin glume deplasate, prin adresarea de injurii, prin răspândirea zvonurilor, etc.
- Ignorarea repetată – agresorul exagerează gesturile și nu dă importanță victimei, chiar îi îndeamnă și pe ceilalți colegi să o ignore.
- Agresiune verbală – agresorul îi aduce injurii victimei, o critică și jignește în același timp.
- Agresiune fizică – agresorul gesticulează foarte mult în prezența victimei, încearcă să o rănească indirect prin gesturi precum, aruncatul/scăpatul obiectelor, trântirea ușilor, etc.
- Hărțuire sexuală – agresorul urmărește să obțină favoruri sexuale, este exagerat în declarații și glume care au o conotație sexuală.
Ce trebuie să facem în situația în care suntem hărțuiți la locul de muncă?
În Codul Muncii se prevăd amenzi pentru fiecare persoană care i-a pe ceilalți la hărțuire și discriminare la locul de muncă.
În Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt adăugate următoarele alineate:
- Constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează disciplinar, contravențional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acțiuni sau gesturi. - Constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În interesul prezentei legi, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă.
- Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau ca a refuzat sa fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.
- Angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condițiile legii și ale regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.
- Angajatorul are obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unității de sancțiuni disciplinare pentru angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.
- Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care sa oblige, să determine sau sa îndemne angajații la săvârșirea de acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă.
- Angajatul, victimă a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condițiile legii. Intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
Primul lucru pe care o poate face victima este să îți conștientizeze statutul, să observe că este supusă unui abuz în compania în care lucrează. Discută cu superiorii tăi despre situația în care te afli și cere respectarea regulamentelor interioare și a regulilor. Pentru că, fiecare companie are un set de reguli și politici stabilite, prin care persoana sau persoanele hărțuitoare primesc sancțiuni. Învață să te protejezi de atacurile agresorilor ți nu mai permite atacul emoțional, realizează activități prin care să îți îmbunătățești stima de sine.
Dacă niciunul dintre sfaturile de mai sus nu te-a ajutat, este cazul să acționezi legal prin dovedirea abuzului la care ești supus. Având la dispoziție dovezi (scrise, înregistrate, filmate, fotografiate sau declarate), poți sesiza Inspecția Muncii sau Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Responsabilitatea angajatorilor
Organizațiile trebuie să acționeze prompt, să investigheze obiectiv a reclamațiile, să fie transparente și să primească plângerile cu seriozitate. Pentru că lor, angajatorilor, le revine responsabilitatea de a preveni orice formă de hărțuire la locul de muncă. În companie trebuie să existe un climat psihosocial stabil, comportamente adecvate și atitudine respectuoasă. De asemenea, orice companie trebuie să stabilească norme și politici care să descurajeze și să sancționeze persoanele care recurg la un astfel de comportament. Uneori, le este recomandat companiilor cu mulți angajați să realizeze diverse training-uri și workshop-uri legate de hărțuirea la locul de muncă.